Scroafa

Publicat de Redacția de știri  /   Aprilie 17, 2013 - 8:31 am  /   Publicat în Editorial  /   3 Comentarii

De revista culturală Tribuna mă leagă o veche simpatie. Reciprocă, am senzaţia. Să tot fi fost 2004 când redacția a decis să-mi dedice o pagină întreagă. Și asta pentru că sub semnătura mea apăruse în săptămânalul Clujeanul o anchetuță despre banii publici pe care îi înghițea revista versus efectul ei pe piața culturală clujeană. Privind acum, în urmă, cred că puteau scrie mai generos despre mine decât au făcut-o atunci :)

În ultimii ani, mi-am cumpărat din când în când revista, mai ales pentru cronicile muzicale simpatice, umane și inteligibile chiar și pentru un neofit semnate de Mugurel Scutăreanu. Dar acesta este un moment în care nu mai discutăm nici calitatea revistei, nici performanţa ei pe piaţă, nici adresabilitatea. Pur şi simplu s-au depăşit acele limite. Acum, Tribuna şi redacţia ei mică sunt un fel de experiment odios de tip proverbial: “s-a urcat scroafa-n copac”. Îmi pare rău că nu-l pot exprima mai “cultural” de atât, la urma urmei nu degeaba sună inteligenţa colectivă tocmai aşa.

Ce s-a întâmplat: în urma unui concurs, redacţia s-a ales cu un nou manager, care-şi spune filosof-jurist. Asta ar veni cam ca un soi de operator cultural-legal. Omul, plătit din bani publici, adică de către clujeni,  conduce revista de cultură după litera legii, şi le cere şi angajaţilor să respecte legea. E un mod nou şi revoluţionar de a crea. Ai voie să fii ingenios, însă numai cu respectarea legilor în vigoare.

Mai departe, managerul, fost membru de partid politic, a “dat afară” din revistă pe cine nu i-a convenit. Rectorul UBB, Ioan Aurel Pop, sfios cum îl ştim, s-a retras singur, de bună voie, nu cumva să ajungă şi el pe grila legislativ-creativă. Vreo 500 şi ceva de scriitori din Cluj şi din ţară au semnat o petiţie, să-l mai liniştească pe şeful care s-a văzut şef. Ăsta, nu şi nu.  Şi încet, într-un fel de război de uzură, s-a ajuns la nişte mizerii care nu mai au de-a face nici cu legea, nici cu creaţia, nici măcar cu umanitatea. Doar cu scroafa pură, nesupravegheată, urcată în copac.

De exemplu, unui angajat, managerul i-a luat biroul. I l-a luat. Venea omul dimineaţa la revista de cultură, se punea pe un scaun şi stătea. Încercaţi să povestiţi asta cuiva, pentru gustul absurdului. Adică, ce om normal îi ia angajatului său biroul. Ce fel de pedeapsă e asta?!

Apoi, managerul a dat dispoziţie să se transcrie pe calculator o carte a unui academician, printată pe file. Deci exista undeva şi o variantă electronică a textului, dar ce poate fi mai creativ-legal decât să copiezi pe calculator un document electronic printat. Muncă la stat, trai, nineacă.

Redactorii culturali se cer în pauza de masă prin bilet de voie, care trebuie semnat de manager. În fiecare zi. Ei nu mai scriu materiale pentru revistă, din dispoziţia aceluiaşi. S-au apucat să scrie pe blogurile personale şi prin revistele de cultură naţionale, dar s-au trezit chemaţi la Comisia disciplinară. Încălcaseră legea, de aia. Aşa se face că săptămâna viitoare, în anul 2013, la Cluj-Napoca (mai are rost s-o zic pe aia cu Capitala Culturală Europeană?), un poet premiat va fi anchetat de un corector şi-un tehnoredactor, plus un jurist. Şi filosof. Pentru că i-a fost publicat un material de opinie fără aprobarea unui Birou al Consiliului Judeţean. Că legea spune clar: opinia nu se poate publica decât cu aprobare de la Birou. Şi juristul, oricât ar fi de filosof, el, în mandatul lui, se respectă legea, după cum singur a spus.

Nici nu ştiu ce e mai sinistru: că asta se întâmplă la o revistă de cultură? că toată distracţia e plătită de clujeni? că nimeni, absolut nimeni, nu şi-a pus problema că nu-ţi poţi bate joc aşa, pur şi simplu, de oameni? că nu mai sunt anii ’50? că nimeni dintre cei care ar trebui să-l calmeze pe politruc nu fac faţă? Ce limită mai trebuie trecută pentru a exista o reacţie? Azi-mâine îşi concediază şeful, aviz lui Horea Uioreanu. Mi-aş bate bine biroul în podele, azi-mâine vine domnul manager cultural şi mă trece regulamentar la colţ, poziţia şezut pe scaun.

Pentru că despre asta e vorba, de trecerea unor limite. Şi în ultimii ani, în România, s-au trecut limite care nu ar mai fi trebuit trecute niciodată, după comunism. S-au aruncat bani pe geam în detrimentul vieții, s-au tăiat mijloace de subzistență, s-au spus şi s-au făcut toate enormităţile, dar mai sinistru decât toate acestea, s-a lăsat cu naivitate, prostie sau pur și simplu rea-voinţă, să prospere genul acela de discurs dublu, care sluțește mințile.

Aici intervine Scroafa, beneficiarul direct şi de drept al lăsării. Din copac, ea rescrie istoria şi face propria justiţie. Nebăgată în seamă, încet, ajunge să creadă că are drept de viaţă şi de moarte asupra celor de sub ea.

3 Comentarii

  1. Murphy 17 Aprilie 2013 2:00 pm

    cum zice una din legile mele: “Oamenii tind să urce pe scara ierarhică până când își ating limita de incompetență” :) ))

  2. Anca Georgescu 17 Aprilie 2013 2:18 pm

    Minunată scriitură, grozavă inteligență și curațenie a gândului, mulțumesc pentru o gură de aer bun în îmbîcseala asta culturală europeană clujeană.

  3. Initiative Timisesti 17 Aprilie 2013 10:57 pm

    > „Demonstreaza ca esti implicat in dezbateri (….)”

    Din Romania meritå orasul Cluj-Napoca så fie declarat ‘Capitalå Europeanå a Culturii’.
    Initiativa noastrå Nationalå de ‘Capitalå Europeanå a Culturii’ este pentru orasul Cluj-Napoca.
    Vå invitåm så sustineti offline si online aceastå propunere a noastrå.
    Dorim mult succes orasului Cluj-Napoca så facå parte din noua generatie a ‘Capitalelor Culturale’ pentru anii 2020 – 2033.

    DATA: 10 aprilie 2013
    EXP.: Initiative Timisesti

Scrie un comentariu

Adresa dvs. de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

*


*

Copyright © 2012 Redacția de Știri.