Deznădejdea sau ispita de a uita cine ești*

Publicat de Redacția de știri  /   Aprilie 19, 2013 - 8:46 am  /   Publicat în Editorial  /   6 Comentarii

Omul trăiește în general într-un univers limitat, la înțelgerea căruia nu are acces decât prin experiență și cunoaștere. La aceasta se adaugă și propriile proiecții asupra devenirii sale în timp, care sunt însă reduse fragil la un prezent abia pereceput și înțeles și la un viitor greu de anticipat, iar în acest univers sigura salvare a omului este constanța, ritmul bine așezat al vieții și păstrarea echilibrului interior, în orice situație. De aceea orice ruptură de ritm, fie ea pozitivă sau negativă, poate crea mari dezechilibre în ființa umană, astfel încât readaptările pot fi uneori veritabile drame existențiale. A putea vedea dincolo de succes și de eșec înseamnă a-ți păstra echilibrul vieții și a trăi în constanța ei.

În acest caz deznădejdea devine forma absolută a eșecului și a înstrăinării de tine însuți.

A deznădăjdui înseamnă în primul rând a uita cine ești, a-ți pierde legăturile cu cei din jurul tău și a te simți brusc aruncat într-o cumplită singurătate, din care nu se mai întrevede niciun drum, nicio ieșire, ci doar un capăt. Deznădejdea este fructul otrăvit al fricii, al pierderii credinței, al eșecului sau al trădării celor din jur, peste care se așterne gândul șoptit ușor că totul e pierdut. Omul deznădăjduit este rănitul care devine victima sigură și fără apărare, în fața celui care vine neîntârziat să-i dea lovitura fatală, diavolul. Pentru că deznădejdea este arma perfidă prin care diavolul suprimă ființa umană, printr-o falsă ieșire din singurătate și alienare.

Dacă alunecarea e abruptă și adâncă, ieșirea nu e mai puțin dureroasă și plină de noi căderi. În primul rând, trebuie să știi un lucru: oricât de jos ai căzut sau oricât de departe te-ai rătăcit tot mai există cale de întoarcere, dar pentru aceasta ai nevoie de curaj, credință, răbdare și smerenie. Ridicarea din deznădejde începe din momentul în care îți amintești că ești fiul Tatălui tău, că ai un Dumnezeu care nu te-a abandonat, că ai o lume în care valoarea ta îți e sincer recunoscută, că ai oameni care se vor bucura oricând de prezența ta și că poți să îți recâștigi chiar și acum viața în curăția ei pierdută, prin sinceră căință și stăruniță pe calea binelui.

Ridicarea din dezndejde e suprimarea acelui gând al diavolului că totul e pierdut prin credința că totul poate fi recâștigat, și mai presus de toate prin convingerea că în viață ai o țintă, care e propria ta fericire și a celor de lângă tine. Aceasta a fost și diferența dintre Iuda și Petru, în care a învins nu drama deznădejdii, ci curajul ridicării.

Cu alte cuvinte ieșirea din deznădejde înseamnă venirea ta în fire și sfârșitul înstrăinării de tine în care te-a adus atât eșecul și rătăcirea, cât și succesul și slava deșartă. Pentru toate acestea îți trebuie un gând smerit, dar și evitarea unor noi excese, chiar și pe cel de speranță.

*Acum câteva săptămâni, RedacțiadeȘtiri.ro a publicat un text în care Preotul Bogdan Ivanov a vorbit despre cât și cum se mai gândesc oamenii la fericire, unde o caută sau unde ar trebui căutată. Succesul acelui text ne-a făcut să-i propunem domnului Ivanov să scrie o rubrică săptămânală pentru Redacția, găzduită la categoria Editorial, în care să vorbească simplu despre întrebările sau fricile care ne macină în fiecare zi. Puteți să-i adresați întrebările dumneavoastră la rubrica de comentarii.

6 Comentarii

  1. mihaela 19 Aprilie 2013 12:01 pm

    nimic nu este intamplator am citit de 3 ori se poate sa intreb si sa imi si raspunda adevarata binecuvantare pt mine.nici nu stiu cum sa incep ca imi vine sa plang .vreu sa spun ca traiesc intro dejnadejde grea .sunt un om care a luptat care am iubit neconditionat si am primit lovituri cumplite apoi am inceput sa ma rog postesc mers la manastiri cu hotararea ori se termina kinul meu ori asa o sa ma rog intens toata viata mea. dupa ceva luni la o manastire am simtit si vazut ceva minunat…. nu stiu de ce ca nu merit asa ceva ….apoi mam skimbat si mam curatat de tot raul am devenit alta prsoana cand stau cu cineva de vba ii simt starea aia rea sau buna si ma oboseste daca nui om deskis in fine am subliniat asta pt a arata ca Bunul Dumnezeu mia auzit ruga mea neainsemnata . asa si am luptat pt a fi iubita nu tradata pacalita … si 2 persoane am iubit si mau iubit miau facut rau si au facut rau multora uite ca eu am aproape 40 de ani din motive financiare ma izbesc mereu de sot iar de celalat ca ma cauta ca nu stie cei cu el ei si acum o duc bine unul sa imbogatit celalalt are destui bani umbla se plimba traiesc pe cand eu stau in casa numi gasesc un serviciu suport bataia de joc a fostului sot pt 3 lei ai lui pt copil si nimic nu imi mai merge .mam amagit ca oricum nu sunt ei fericiti stiu cum face diavolul cu astefl de oameni dar ma intreb ce eu sunt mai fericita sau mai bine fata de ei ?!! nu sunt diferenta ca stau in casa inkisa si sufar pe cand ei umbla si au cu ce se lua. nustiu ec sa fac ca mi sa urat cu toate am ani de zile de lupta si rabdare .mai vad ca oamenii isi traiesc viata nu le pasa de nimic apoi au 3 luni de cancer si au scapat in rai altii o viata sufera si ajung tot acolo.pai de ce asa ori un car de pacate ori o caruta tot se sterg.nu am nimic sa ajungem toti in rai dar sa traiesc si eu ca ei am norocul si sa mearga in viata ca lor nu numai lovituri si piedici.nu stiu act de coerent mam exprimat ca sunt tulburata rau..sa am iertare

  2. mihaela 19 Aprilie 2013 12:21 pm

    ORI UN CAR DE PACATE ORI TREI PACATE ASTA AM VRUT SA SCRIU

  3. C.G. 19 Aprilie 2013 1:09 pm

    De mare folos! Asteptam in continuare textele parintelui.

  4. IVanov Bogdahn 19 Aprilie 2013 1:23 pm

    Am citit cu multa atentie comentariul care arata o mare si adanca suferinta, dar si semnele ca o intoarcere e posibila. Ea incepe de la a-ti castiga increderea in propria persoana si de a nu ti-o pierde pe cea in Dumnezeu. E imposibil de judecat fericirea sau nefericirea celor de langa, pentru ca nu stim ceea ce este in sufletul fiecaruia dintre ei, ci numai Dumnezeu stie. Incercati sa-i iertati si uitati tot raul facut si numai asa va recastigati libertatea de a merge mai departe in viata si de a in depasi esecul. Aveti o viata inainte, un copil, toate resursele sufletesti de a trai.
    Sus inima!

  5. Anamaria 19 Aprilie 2013 11:46 pm

    Superb articolul!
    Cu stima, A. Gurzau.

  6. mihaela 23 Aprilie 2013 11:11 pm

    va multumesc domnule ivanov bogdan.ati intuituit bine o mare si grea suferinta

Scrie un comentariu

Adresa dvs. de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

*


*

Copyright © 2012 Redacția de Știri.