PARIS. Cum a spart o poezie cercul “marilor” oameni ai culturii românești

Publicat de Codruța Simina  /   Martie 23, 2013 - 4:31 pm  /   Publicat în Reportăjel, slider  /   12 Comentarii
Miron Kiropol (foto, în stânga), Nicolae Breban (în mijloc) și istoricul

Miron Kiropol (foto, în stânga), Nicolae Breban (în mijloc) și fiicianul cuantic Basarab Nicolescu, așteptându-l pe Eugen Simion / FOTO (c) redactiadestiri.ro

E aproape 11 dimineața și la pupitrul vorbitorilor de la standul României s-a așezat fizicianul Basarab Nicolescu, scund și cu părul alb. În dreapta lui, Nicolae Breban și apoi poetul Miron Kiropol completează trio-ul cărunției. “Domnul Eugen Simion este așteptat la masa rotundă! Domnul Eurgen Simion!”, spune Nicolescu de mai multe ori, tare, în mirofon. Academicianul e așteptat să poată începe discuția despre exilul literar românesc din Franța, în secolul XX.

Eugen Simion nu apare, așa că Nicolescu începe fără el, cu un discurs lung despre Vintilă Horia, “figură emblematică a exilului literar românesc”, “un scriitor european de origine română, născut în 1925″… Trece prin complicata viață a scriitorului care a refuzat premiul Goncourt, și insistă mult, foarte mult, pe faptul că Vintilă Horia nu a fost legionar, ci victima unui dosar fabricat de Securitate.

A venit și Eugen Simion, e alb și uscățiv, și-și consultă notițele scrise îngrijit pe post-it uri galbene. Fiecare invitat este prezentat de Nicolescu: anul nașterii și toate premiile. Scriitorul Nicolae Breban e, în opinia istoricului, “cel mai mare romanicer român în viață” și un “mare om de cultură”, iar Nicolescu explică cum Breban și-a dat demisia din fruntea revistei România literară după faimoasele teze din iulie. Scriitorul a fost ulterior exclus dintre membrii supleanți ai CC al PCR și Ceaușescu a început revoluția culturală pe model maoist.

Breban verifică microfonul. Vocea lui hârșâie și începe să povestească de Cioran, colegul său, și el “unul din cei mai mari profeți ai literaturii moderne”, prea puțin citit și pe care trebuie să-l contemplăm. Apoi, începe și el cu istoria lui Cioran, când și unde s-a născut, episodul Nae Ionescu, mult Nae Ionescu, ajunge și la Noica. “Probabil ultimul mare filosof român”, zice cel mai mare romancier român, Breban, despre Noica, și uite așa, cercul marilor oameni se restrânge simțitor, în jurul meu.

Se rostește și numele lui Paul Goma în lungile prezentări, dar scurt, ca o amintire urâtă, și te face să te întrebi cum toți acești oameni mari pot să-i ierte lui Cioran (al cărui nume, rostit în franceză, sună bizar) opiniile dure despre România, iar lui Goma nu-i pot ierta adevărurile relatate în cărțile sale.

Îi revine lui Nicolae Breban să-l prezinte, la rândul lui, pe Eugen Simion cel alb ca o foaie de hârie. Negreșit, academicianul e “unul din cei mai mari critici literari” din România. Începi să înțelegi un soi de blocaj mental, obsesia superlativului absolut românesc. Turnesolul sunt câțiva studenți francezi care stau în picioare, în spatele meselor, și se amuză de discursuri. Ascultă pentru că știu că în ultimii ani, o româncă a luat premiul Nobel pentru literatură, dar nu înțeleg nimic.

Academicianul Eugen Simion a reunit în două tomuri de 3000 de pagini toate scrierile lui Emil Cioran / FOTO (c) redactiadestiri.ro

Academicianul Eugen Simion a reunit în două tomuri de 3000 de pagini toate scrierile lui Emil Cioran / FOTO (c) redactiadestiri.ro

Eugen Simion, în ciuda faptului că în mai împlinește 80 de ani, e primul vorbitor care înțelege ca auditoriul nu e interesat nici de mărimea scriitorilor de care vorbește, și nici de românitatea lor incontestabilă. El schematizează scurt valurile exilaților: de la marile doamne, Anne de Noailles și Elena Văcărescu, la avangardiști precum Tzara, Fundoianu/Fondane și ajunge, în final, la fotografia celebră a celor trei: Eliade, Ionesco și Cioran.

Academicianul vorbește, în sfârșit, după 45 de minute lungi și pline de românism și mari oameni, despre lucruri cu care ascultătorii pot relaționa: complicatul balet al celui plecat în exil între limba maternă și limba de adopție, tristețea “acasă”-lui, singurătatea… Din colțul în care a stat tăcut până acum, poetul Miron Kiropol ia microfonul, spune trei vorbe despre el, apoi lansează cu voce caldă și tremurată, rafală după rafală.

În cea mai frumoasă limbă română, recită un poem al lui Benjamin Fondane, tare, răspicat, cu o intonație care-ți intră sub piele. Se face liniște în stand, pe măsură ce versurile își ating ținta. Ți se înșurubează pur și simplu în inimă. Vezi aievea pielea fină ca pielița gutuii a unei femei goale, întinse pe o scândură, simți deopotrivă iubire și durere. La final, Kiropol are ochii plini de lacrimi. “Dacă stați doar aici și ne ascultați pe noi, nu o să înțelegeți nimic, nu ați câștigat nimic. Cumpărați-vă măcar un volum de Fondane, pentru că eu sunt un amărât de creator, dar el, el era grozav!”, mai spune Kiropol. S-a eliminat singur din cercul marilor personalități.

O rafală caldă de aplauze îl învăluie, oamenii s-au relaxat. Restul invitaților mai discută puțin și încheie. Nu înainte ca fizicianul Nicolescu să se plângă în microfon, cu voce gâtuită, că organizatorii francezi ai standului au amestecat pe rafturi volumele unei serii îngrijite de el: “În așa manieră încât nu se mai găsesc niciunde!”

12 Comentarii

  1. Basarab Nicolescu 24 Martie 2013 1:28 am

    Este un defect, Codruța Simina, sa fii scund? Si sa ai par ul alb?
    O precizare: nu sunt “istoric” ci fizician cuantic si filosof;
    Despre ce ati fi vrut sa vorrbim? Despre cum se prepara mititeii?
    Basarab Nicolescu

  2. Codruța Simina 24 Martie 2013 1:41 am

    Îmi cer scuze pentru eroare :) Fizician cuantic, am notat. Eroarea îmi aparține.

  3. Basarab Nicolescu 24 Martie 2013 1:55 am

    Si ce facem cu restul erorilor?
    Basarab Nicolescu

  4. Codruța Simina 24 Martie 2013 7:17 am

    Din păcate, restul erorilor nu-mi aparțin.

  5. Darius 24 Martie 2013 12:40 pm

    Ceee tare este domnul Nicolescu. Bravo.

    Într-o altă ordine de idei – da, să ai părul alb este un defect, fiindcă survine prin depigmentarea părului odată cu îmbătrânirea sau prin deficit de vitamine la alte vârste. Însă în societate sugerează înțelepciune (sau sex appeal în cazul lui George Clooney) așa că nu este necesar să vă ofuscați.

    Să fii scund, paradoxal spre deosebire de părul alb, nu este un defect, totuși este considerată o caracteristică dezavantajoasă, în cultura noastră. Năcaz.

    Codruța, scuzele se prezintă, nu se cer.

  6. Adrian Mirel Petrariu 24 Martie 2013 2:12 pm

    Este o practica in mass-media din Romania: nu primesti atentia publicului daca nu ridiculizezi sau ironizezi pe cineva. Si de regula nivelul sarcasmului nu prea depaseste atributele de suprafata.
    Este de apreciat totusi despre jurnalista ca nu a scris decat despre ce a inteles, conform nivelului si experientei sale.

  7. mihai rogobete 24 Martie 2013 3:14 pm

    O singură carte de-a dlui. Basarab Nicolesco, dac-aţi nfi citit, aţi fi ţâşnit în picioare, pentru a-l putea privi, chiar când stă la masă, în ochi, dle. Darius.

  8. Lucian Postu 25 Martie 2013 8:47 am

    Citind cum se prezinta ca filosof dl Basarab Intaiul, duc de Vichy et comte de Mogoshoaya, mi-a venit in minte imaginea unei femei frumoase care se prezinta ” femeie frumoasa ” … Cit despre fizica cuantica … cum naiba ar arata fizica aia obisnuita, pur si simpla, daca l-am aminti pe Newton la categoria ” si altii “….. ? Asta apropo de pomenirea in fuga a lui Goma , la masa pastorita de ciobaneii mioritici si cainieni …

  9. alexandru 26 Martie 2013 8:42 am

    domnilor şi doamnelor, cînd intelectualii de talia asta devin meschini nu mai e nevoie de nici un fel de explicaţii pentru ce se întîmplă în ţară. cam multe fumuri pe aleia asta.

  10. Liciniu 26 Martie 2013 9:03 am

    Nu poţi cere doamnei Codruța Simina, respectiv domnilor Darius şi Lucian Postu decât păreri situate la nivelul lor de realitate.

    Basarab, Adrian şi Mihai înţeleg ce vreu să spun…

  11. Liciniu 26 Martie 2013 9:05 am

    Părerea de mai sus se adresează şi intelectualului Alexandru.

  12. Gab 10 Aprilie 2013 10:08 pm

    Dar tu, Liciniu ? Dar tu?

Scrie un comentariu

Adresa dvs. de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

*


*

Copyright © 2012 Redacția de Știri.